SFATURI DUHOVNICEȘTI

DIN DORINŢA DE ÎNDREPTARE FAC URMĂTOAREA

ATENŢIONARE

PENTRU PREOŢII SLUJITORI ŞI PENTRU MIRENI

ZICÂND AŞA :

CUNUNIA A DOUA RELIGIOASĂ DAR ŞI CEA CIVILĂ SUNT NECANONICE !

DE UNDE ŞTIU ?

Aduceţi-vă aminte că la CEREMONIA CUNUNIEI RELIGIOASE în Sf. BISERICĂ,

LA UN MOMENT DAT SLUJITORUL ZICE :

'' CE A UNIT DUMNEZEU OMUL SĂ NU DESPARTĂ ''.

Dar şi Sf. Apostol Pavel- Gura lui HRISTOS- zice că cei căsătoriţi nu mai au dreptul să se despartă şi să se recăsătorească ci fie rămân aşa despărţiţi, fie să se împace.

De aici rezultă că :

Slujitorul Sf.Altar nu are voie să calce această Lege Divină, adică să facă voia oamenilor, căci pe de o parte- cea de a doua cununie nu este canonică- iar pe de altă parte el face păcat ca şi cei doi soţi şi naşii.

Dar mai este încă un ARGUMENT DIVIN :

CĂ LA DUMNEZEU- cei doi chiar de se vor despărţi- rămân tot soţ şi soţie, împreună, iar de se recăsătoresc fac cu toţii desfrânare- păcat de moarte.

Iar slujitorul- preot- se face complice şi va duce aceeaşi osândă.

Faptul că această slujbă este scrisă în carte- eu zic că nu este o dovadă a valabilităţii ei, chiar dacă, cartea este ortodoxă- cu binecuvântarea Patriarhului.

Căci cine este mai mare Patriarhul sau HRISTOS Dumnezeu care Porunceşte clar şi categoric, şi imperativ, şi preventiv zicând că  ''ce-a unit El, Dumnezeu, omul- indiferent ce rang are el- să nu despartă ''.

Dacă analizăm mai de aproape acest lucru, constatăm un adevăr foarte îngrijorător că tocmai capul Bisericii orotdoxe este cel care calcă PORUNCA lui Dumnezeu.

Din experienţa de cunoaştere a modului de cugetare al oamenilor am constatat că există mireni care încearcă în mod insistent şi chiar impunător să-l determine pe slujitor să facă chiar abatere de la rânduială- celor două feluri de cununii- aşa cum se ştie, mai întâi se face cununia civilă rânduită din motive dogmatice ortodoxe Evanghelice temeinice, ca de exemplu:

La instituţia civilă mai întâi trebuie să se ia în evidenţă schimbarea satutului  ortodox al viitorilor soţi, căci nu mai rămân cum au fost până atunci, necăsătoriţi- fără poziţie la starea civilă şi la Registrul agricol, şi în toate evidenţele lor- ci devin soţ şi soţie cu schimbare şi de nume de către soţie. Pe de altă parte este necesară această etapă ca să se facă strigări în Sf. Biserică- că precum X şi Y se căsătoresc  ca să afle lumea şi toate rudele, ca nu cumva să se căsătorească rudenii apropiate  - nepermise- care este nu numai un păcat dar are şi urmări degenerative şi chiar diavoleşti la urmaşi, la copiii ajunşi- în câteva cuvinte- '' victime '' nevinovate ale părinţilor dar şi ale preoţilor slujitori care vai ! vor răspunde la Judecată.

Iată, dau acum un caz- concret- la Sf. Mănăstire Mărcuş: un domn orăşean, masiv, cu o figură şi cu o voce impunătoare, îmi impunea mie să sar peste cununia civilă şi să fac direct cununie religioasă. Dar şi viitoarea soţie aflată în stare gravă şi inconştienţă susţinea cu încăpăţânare dorinţa abuzivă, şi necanonică şi vinovată de a călca de fapt o lege civilă stabilită tot de Dumnezeu.

Dacă cercetăm la concret s-ar părea că acest bărbat, viitor soţ, aflat în conflict cu Legile civilă şi Divină- să fie chiar rudă cu viitoarea soţie, şi ea, nefericita, să consimtă.

De aceea, iarăşi insist ca slujitorul să fie atent şi exigent.

Duhovnicul NIL